PETRE USERESCU: BASME POPULARE ROMÂNEȘTI, vol. I

POVESTEA MICULUI PENELEU

Din împreunarea micului Boc cu „dragă Stolo”, s-a născut pruncul hâd numit Pedeleu. La trup semăna cu Roman, dar la chip cu Băse, că-i fugea când un ochi, când ălălalt. Și a crescut Pedeleu într-un an cât alții-n zece și s-a făcut flăcău iute de mână și rău de muncă. 

Iar când i-a venit vremea însurătorii, s-au pornit degrabă să-i caute mireasă. Că începuse el a trage când cu un ochi, când cu ălălalt, la Pesedeu, cu care era văr bun.

Și i-au găsit mireasă pe Peneleu, flăcău tomnatec, care se ținuse cu Penețeu, ăl mai mic al lui Cedereu. Și a luat Pedeleu pe Peneleu și le-au făcut nuntă mare, ca-n povești. Dar el, hainul, tot cu ochiu la Pesedeu trăgea, dar și Pesedeu la el.

Și din unirea lor s-a născut un prunc pirpiriu pe care l-au numit tot Peneleu. Iar acest prunc avea două mâini stângi, că ce apuca, degrabă risipea. Și așa i-a fost soarta lui, că până să prindă de veste ăi bătrâni, a fugit cu Pesedeu, cu care se iubea în ascuns. Iară acest Pesedeu i-ar fi luat mințile lui Peneleu în așa măsură, că a început a fura pentru dânsul, cu cele două mâini stângi.

Iar acuma ăi bătrâni, Pedeleu și cu Peneleu umblă să se despartă. Și așa tare i-a înveninat Pesedeu, că cică lui Pedeleu au început a-i fugi ochii amândoi deodată. Iar Peneleu ăl bătrân a început a cleveti că Pedeleu n-ar fi fost chiar întreg în noaptea nunții și că mișelul acela de Pesedeu i-ar fi răpit floarea fecioriei încă dinainte.

Și acum nu se știe dacă Pesedeu e adevăratul tată al lui Peneleu cel mic, că de-aia ar avea năravul lui și fură cu două mâini stângi. C-o fi, că n-o fi, noi n-avem de unde ști. Dară oricât ar încerca ăi bătrâni, cică pe Peneleu și Pesedeu nu-i mai pot despărți. Că le-ar fi făcut Pemepeu farmece, cu păr de la Iliescu, lacrimi de la Băse și urdori de la „dragă Stolo” și orice ar face cică tot unul la altul îi trage ața.

Și ce-o fi om mai vedea și de n-o fi, nu s-o povesti.