ȚĂRII CÂT MAI MULT CĂRBUNE!

LIGNITUL ȘI HUILA – DE LA TULCEA LA PETRILA
Cică un domn (sau doamnă, ce-o fi), a terminat nush ce Facultate de Mine, secția Vagonete și Drezine. Acum, numai proştii se extaziază la asemenea performanţe academice. După Revoluție, la facultatea de mine se mai duceau doar ăia care n-aveau șanse să intre-n altă parte. O facultate în derivă, o epavă gen  „Ștefan Gheorghiu” pentru eroii muncii socialiste. 

Da, știm, a fost o facultate grea, un fel de Sorbona a minerilor, dar domnul nostru, plin de elan revoluționar și voind să mulțumească patriei și partidului….ups, stai că nu mai era cu astea. Domnul a terminat facultatea in anii 90, într-o vreme când în Valea Jiului se făceau mai mult mineriade decât minerit.

Se spune că ar fi avut performanțe mediocre, cu note mici la „Împins vagoane” și la ”Arderea cocsului”, în schimb, a excelat la „Frecat mangalul”, domeniu de cercetare în care și-a luat și licența. După terminarea studiilor (mă rog, să le spunem studii), a brevetat și pus în practică cu succes noi metode de a freca mangalul (pe banii contribuabilor). 

Din publicațiile stimatului domn amintim doar: „Inginer cu atestat, am muncit numai la stat” (autobiografic), „Frecarea mangalului prin metoda sinecurii” (studiu științific), „Eternul candidat, mereu sacrificat” (memorii politice).

Dar marele regret al domnului nostru (sau doamnă, ce-o fi) rămâne faptul că n-a văzut niciodată o mină. De aici frustrările și ieșirile agresive la adresa celor cu mai multă materie cenușie. Unii spun că redeschiderea minelor i-ar fi produs o nostalgie, o stare de melancolie isterică. Alții că este doar andropauza. Ce știm sigur, dincolo de cârcoteli, este faptul că acțiunea ultimului roman al domnului nostru – „Lignitul și huila – de la Tulcea la Petrila” – se va petrece sigur într-o mină.

Noi îi urăm „Noroc bun!” ⚒️ și cale bătută!